RECUNOSTINTA

Ce ar fi, daca…?


Ieri pe strada, in Piata Romana, am trait o emotie intensa,  generata de un gest foarte simplu.

In fata mea un barbat, cu ambele picioare amputate deasupra genunchilor,  intr-un scaun electric m-a depasit. Reflectam la viata. Dupa nici 30 de secunde, barbatul, gasind un spatiu mai larg in forfota strazii,  face un cerc cu scaunul si isi continua drumul. Am vazut o expresie ghidusa pe fata sa. Ceva de genul; “Na, ca am facut-o si p’asta! SIC!”

Brusc mi-au dat lacrimile si am simtit o imensa bucurie. Cat de putin avem nevoie sa fim fericiti!
In acel moment, un val de recunostinta pentru picioarele mele, pentru mobilitatea si flexibilitatea mea, pentru libertatea mea a navalit cu putere peste mine.

M-am asezat pe bordura de la iesirea din metrou si am inceput sa privesc oamenii. Multi dintre ei incruntati, cu ochii in pamant, cu colturile buzelor lasate, treceau grabiti. Simteam aproape fizic incrancenarea, graba, ingrijorarea, nemultumirea si supararea lor.

Ce s-ar fi intamplat daca unii dintre ei, ar fi ridicat ochii si ar prins privirea unui alt trecator grabit si pret de o clipa ar fi suras – poate cu umor, poate cu bunavointa, poate cu o sclipire de viata – cu toata fiinta. Exact asa, cum o facuse barbatul care ma depasise si intarziase un moment din drumul sau pentru a face un cerc cu scaunul, cu relaxarea si bucuria unui copil?

In graba nostra de-a face “ceva” de-a deveni “cineva” am uitat sa FIM RECUNOSCATORI pentru ceea ce avem in acest moment!

In graba nostra dupa obiective, care mai de care, am uitat sa zambim!

In graba noastra pentru ceea ce ni s-a “implantat” sa credem, am uitat sa ne bucuram!

In graba noastra de-a fugi prin viata, am uitat ca nu ni se cuvine nimic!

In graba noastra de-a bifa tot felul de chestii de pe “to do list” (nici limba romana nu ne mai ajunge), am uitat sa TRAIM!

In graba noastra, am uitat… CA FIECARE CLIPA CONTEAZA!

Ce ar fi daca, pentru o clipa ati inchide ochii si v-ati manifesta recunostinta pentru trei aspecte din viata voastra?

Ce ar fi daca, ati spune chiar ACUM un mare MULTUMESC! primelor trei persoane care va vin in gand?

Chiar… ce ar fi?

2 comentarii

  1. Multumesc!
    Recunostinta ne face fericiti! Multumind, ne aducem aminte de unde am pornit, prin ce am trecut, unde am ajuns, ne face sa constientizam tocmai fericirea ca am realizat ceva, ca am evoluat.
    Recunostinta sta la baza fericirii, si lucrul acesta te ajuta sa speri mai departe.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s